Terapia genetică
O formă de inginerie genetică aflată în stadiu experimental în cazul organismului uman, la ora actuală, este terapia genetică. Terapia genetică este folosită pentru tratarea bolilor provocate de o singură genă deficientă la ora actuală se cunosc aproximativ 2.800 de asemenea boli, printre care: hemofilia, distrofia musculară, fibroza chistică și maladia Tay-Sachs. Mutațiile care provoacă aceste boli se produc aleator sau pot fi transmise ereditar, de la o generație la alta. Cel mai celebru exemplu de acest gen este gena hemofiliei, purtată de Regina Victoria și transmisă multora dintre descendenții săi, în secolului XIX și la începutul secolului XX.
Ideea terapiei genetice este ca în celulă să se introducă o copie corectă a genei care lipsește, pentru ca organismul pacientului să poată produce proteina de care are nevoie.
Ideea terapiei genetice a fost propusă cu 15 ani în urmă și oamenii de știință au privit cu mult optimism posibilitățile pe care le-ar putea oferi acest tratament. De la primul experiment realizat în 1990, s-au efectuat aproximativ 400 de studii de terapie genetică în lumea întreagă. Din păcate, transpunerea în realitate a terapiei genetice s-a dovedit a fi o provocare dificilă și au existat multe eșecuri. Una dintre principalele probleme este introducerea genei respective în celule. În acest scop, cercetătorii au descoperit că virușii sunt cel mai eficient vehicul, căci aceștia pătrund în organismul nostru și introduc aici propriul lor ADN. Dar moartea unui băiat, Jesse Gelsinger, în cursul unuia dintre experimente, a fost probabil cel mai cumplit moment din istoria terapiei genetice. Băiatul a murit din cauza unei reacții a sistemului imunitar la virusul care era folosit. Accidentul a stârnit multă furie, lumea simțind că oamenii de știință împingeau lucrurile prea departe, prea curând. S-a pus chiar întrebarea dacă terapia genetică va funcționa vreodată. Acum, trei ani mai târziu, există noi speranțe, căci un număr de asemenea experimente au rezultate foarte promițătoare unul dintre ele este un experiment desfășurat în SUA, asupra unui subiect suferind de hemofilie. O altă tragedie s-a produs însă când s-a descoperit că doi dintre băieții supuși unui alt experiment, în Franța, s-au îmbolnăvit de leucemie în urma tratamentului de terapie genetică.
Cheia problemei par să fie virușii folosiți pentru această procedură. Virușii sunt folosiți pentru că își combină în mod natural ADN-ul cu ADN-ul nostru dar un dezavantaj al acestei situații este că, în cea mai mare parte a timpului, noua genă va fi inserată aleator în ADN-ul celulelor. De obicei, acesta este un lucru bun, pentru că, în cea mai mare parte, ADN-ul din celulele noastre este redundant. Pericolul apare însă când noua genă se inserează într-un segment al ADN-ului care îndeplinește o anumită funcție. În acest mod, funcția genei normale este perturbată. Așa s-a întâmplat, de fapt, cu băieții din cadrul experimentului din Franța: noua genă s-a inserat într-o genă cu funcții în procesul de diviziune a celulelor. Celulele au început să se dividă în mod necontrolat, rezultatul fiind apariția leucemiei.
Există încă multe obstacole ce trebuie depășite înainte ca terapia genetică să devină o formă de tratament standard. Dar, dacă acest lucru va reuși, am putea scăpa astfel nu numai de deficiențele provocate de gene unice, dar poate și de maladiile mai complicate, care implică mutații ale mai multor gene de pildă, diabetul sau bolile de inimă.
O dată ce vom reuși să vindecăm diverse boli folosind terapia genetică, această procedură ar putea fi aplicată și cosmetic - de pildă, ni s-ar putea insera o genă pentru a deveni mai musculoși sau pentru a nu mai face chelie.
Testarea genetică
Deși câteva mutații genetice produc încă de la naștere anumite maladii, există mutații genetice care determină în organism o simplă predispoziție pentru boala respectivă de pildă maladia lui Huntingdon sau cancerul de sân. Acum puteți face un test genetic, pentru a vedea dacă aveți aceste mutații genetice. Un răspuns afirmativ nu înseamnă că veți contracta boala respectivă cu certitudine, ci doar că există șanse mai mari. De pildă, femeile cu gena BRCA1 au 80% șanse de a face cancer de sân până la vârsta de 65 de ani.
Există însă temerea că, dacă testarea genetică va deveni o procedură răspândită pe scară largă, e posibil ca firmele de asigurări sau angajatorii să înceapă să facă discriminări între diferite persoane, din cauza structurii genelor acestora.
BluePink 
