BluePink BluePink
XHost
Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.
1.Introducere

Joi 26 aprilie 1986 a devenit o dată memorabilă din istoria modernă, când unul dintre reactoarele centralei nucleare de la Cernobîl, din nordul Ucrainei, a explodat. A fost cea mai gravă defecțiune suferită vreodată de un reactor în istoria energiei nucleare, un Accident Maxim Credibil (MCA).

Centrala, situată la numai 20 km de centrul orașului, era alcătuită din patru reactoare, fiecare generând câte 1.000 megawatts. Reactorul în cauză a explodat din cauza unor erori de operare și a măsurilor de siguranță inadecvate. Accidentul a fost direct legat de testele de rutină efectuate la turbinele reactorului respectiv. Testul cerea ca activitatea reactorului și producția reactorului termic să se deruleze la un nivel mai scăzut. În timpul procedurii însă, reactorul a coborât până la un nivel de activitate neașteptat de scăzut și de instabil. La momentul respectiv, reactorul ar fi trebuit să fie închis, dar operatorii au decis să continue testul, iar evenimentele ulterioare s-au dovedit a fi catastrofale.

Peste 200 persoane au murit sau au fost grav rănite în urma expunerii la radiații, imediat după explozie. 161.000 persoane au fost evacuate, pe o rază de 30 kilometri distanță de reactor. 25.000 kilometri pătrați de teren au fost contaminați. În timp, milioane de persoane au suferit probleme de sănătate provocate de radiații, de exemplu leucemie și cancer tiroidian. Aproximativ 4.000 persoane au murit în urma efectelor pe termen lung ale acestui accident.

Dezastrul de la Cernobîl a adus în prim-planul atenției publice discuția despre argumentele pro și contra energiei nucleare. Criticii au considerat că accidentul era o dovadă dramatică și alarmantă care susținea poziția lor antinucleară. Susținătorii energiei nucleare au insistat însă că reactorul fragil de la Cernobîl era un model învechit, iar centralele din Europa occidentală și SUA au demonstrat măsuri de siguranță semnificativ îmbunătățite, datorită tehnologiei mai performante pe care o utilizau.

Aceste evaluări contradictorii ale accidentului au determinat derularea unor cercetări ample privind standardele de siguranță nucleară și gestionarea elementelor radioactive folosite pe post de combustibil. În prezent, aspectele fundamentale referitoare la avantajele și riscurile energiei nucleare, precum și la rolul viitor al acesteia, ca sursă de energie, continuă să facă obiectul unor dezbateri aprinse.

DESCOPERIRI
2.Evenimente preliminarii

Centrala nucleară situată la 20 km de Cernobîl, în nordul Ucrainei, utiliza reactoare de tip RBMK-1000, un reactor cu apă sub presiune, moderat cu grafic și răcit cu apă ușoară. Testele de rutină realizate la rețeaua electrică în reactorul numărul 4 au declanșat un lanț de evenimente tragice, care au declanșat topirea și explozia reactorului.

Centralele nucleare nu doar generează energie, ci o și consumă. Când un reactor își alimentează propria rețea de energie, trebuie să fie conceput astfel încât să existe întotdeauna suficientă energie pentru a închide reactorul, în caz de urgență.

Fusese programată derularea unui test, pentru a stabili dacă electricitatea rămasă, generată de turbină după închidere, putea acoperi intervalul de timp necesar pentru pornirea generatoarelor diesel de urgență (aproximativ 40-60 secunde). Un test similar, derulat anterior în unitatea numărul 3, eșuase pentru că voltajul scăzuse prea rapid. Noul test, programat să aibă loc în timpul unei proceduri de rutină derulate pentru închiderea reactorului, urmărea să verifice dacă un regulator de voltaj îmbunătățit putea remedia această problemă. Consecințele s-au dovedit a fi fatale.

Noaptea la ora 1:00, în ziua de miercuri 25 aprilie, a fost inițiată prima etapă de reducere a energiei produse de reactor, de la nivelul nominal de 3.200 megawatts până la 1.000 megawatts. Această reducere a nivelului de energie era normală în cadrul procedurii de rutină derulate pentru închiderea reactorului. La ora 13:05, dispecerul din Kiev a trimis centralei instrucțiuni să stabilizeze nivelul energiei produse la 1.600 MW. A doua etapă a reducerii nivelului de energie urma să se deruleze zece ore mai târziu.

La miezul nopții s-a efectuat schimbul de tură în centrală. Seria de evenimente tragice care au determinat topirea reactorului s-a declanșat aproape imediat.

3.Joi 26 aprilie 1986: la miezul nopții începea o tură nouă la centrala nucleară de la Cernobîl și se continuau testele derulate la reactorul numărul 4.

O relatare minut cu minut a încercărilor disperate ale operatorilor de a finaliza în condiții de siguranță procedura testului derulat în reactorul numărul 4. Eforturile lor erau sortite eșecului, căci reactorul fusese conceput astfel încât nu permitea corecții de ultim minut, iar reactorul numărul 4 nu a fost închis la timp.

00:28
Când nivelul energiei a atins 500 MW, operatorii din tura următoare au trecut pe sistemul de reglare automată a energiei. Dar acest sistem era defect, ca urmare valoarea-țintă pentru regularizarea producției totale de energie a centralei nu a putut fi setată corect. Nivelul de energie al reactorului a scăzut neobișnuit de mult, până la 30 MW.
În acest tip de reactor, când nivelul energiei scade, concentrația de xenon-135 (un izotop) din miezul reactorului crește temporar. Xenon-135 este un absorbant de neutroni foarte eficient, ceea ce însemna că, pe măsură ce se producea prea mult xenon-135, reactorul se afla în mare pericol de a fi xe-contaminat.

Reactivitatea era și ea scăzută din cauza concentrației tot mai ridicate de xenon-135.
00:32
Ca răspuns la această situație, câteva dintre tijele de control au fost înlăturate, pentru a crește producția de energie a reactorului. Problema era că, în timp ce nivelul de xe-contaminare crescuse foarte mult, producția de energie nu a putut fi ridicată decât la aproximativ 200 MW, sau 7 la sută din nivelul nominal. Regulamentul stipula că reactorul nu mai putea fi operat în condiții de siguranță dacă nivelul energiei produse cobora sub 20 la sută, dar reactorul tot nu a fost închis. Operatorii au ignorat și faptul că nu existau suficiente tije de control în miezul reactorului. În mod incredibil, următoarea etapă a testului a fost inițiată, independent de aceste aspecte.

01:03
Principalele patru pompe de răcire, care acționau ca o modalitate de a consuma energia în timpul testului, au fost comutate la putere maximă. Cum producția de energie a reactorului era deja anormal de scăzută, iar fluxul de neutroni era, în consecință, scăzut, nivelul de contaminare a reactorului a crescut. În ciuda acțiunii de răcire extremă, asigurată de pompe, nivelul de reactivitatea continua să scadă. În încercarea de a stabiliza nivelul energiei produse, au fost înlăturate și alte tije de control. La momentul respectiv, încă ar mai fi fost posibil ca reactorul să fie salvat, printr-o închidere de urgență a acestuia, însă operatorii nu au făcut acest lucru.

01:15
În acest moment, reactorul devenise periculos de instabil. Chiar și modificări infime ale parametrilor devin problematice în cazul unui reactor instabil, iar consecințele pot fi dezastruoase. Pentru a se asigura că reactorul continuă să funcționeze, operatorii au ocolit sistemul automat de siguranță. Au fost ignorate mai multe semnale de avertizare.

01:23:35
În acest moment, directorul de tură a ordonat imediat inițierea procedurii pentru închiderea în regim de urgență a reactorului. Pentru acest tip de închidere, este necesar ca toate tijele de control să fie reintroduse în reactor. Unul dintre defectele cruciale ale reactoarelor de la Cernobîl era că blocurile de grafit din vârful tijelor creșteau temporar radioactivitatea, în timp ce tijele erau introduse în miezul reactorului. Grafitul este principalul agent de moderare al reactorului.

01:23:44
Tijele de control, în total 250, au fost reintroduse simultan în reactor. Această manevră a ridicat dramatic nivelul deja excesiv al activității neutronilor. Reactivitatea nucleară a atins în scurt timp un nivel la care chiar și numai neutronii imediați puteau declanșa reacția nucleară în lanț, fără a fi necesară prezența neutronilor întârziați (un fenomen numit "stare critică imediată"). În decurs de câteva milisecunde, energia produsă a urcat rapid la un nivel de câteva sute de ori mai mare decât valoarea nominală - un gen de creștere bruscă denumită în limbajul tehnic drept o "cursă totală a energiei nucleare".
Temperatura anormal de ridicată a deformat rapid canalele tijelor de control, împiedicându-le să mai intre complet în miezul reactorului, pentru a acționa ca niște agenți absorbanți eficienți. Topindu-se din cauza căldurii, elementele combustibile s-au descompus, eliberând mari cantități de hidrogen. Acesta, combinat cu oxigenul din aer, a alcătuit oxi-hidrogen sau gaz detonant. Gazul s-a aprins la numai câteva secunde după cursa nucleară completă, provocând o explozie de proporții.

Calota de etanșare a reactorului, care cântărea peste 1.000 tone, a fost spulberată, distrugând acoperișul clădirii în care se afla reactorul, care fusese special conceput pentru a proteja reactorul împotriva elementelor naturii. Cum miezul reactorului nu mai era închis etanș, grafitul din miezul său a început să ardă. În următoarele zece zile, 250 tone de grafit au fost consumate în incendiu - aproximativ 15 la sută din rezerva totală a centralei.

Au fost eliberate cantități mari de radiații. Temperatura uriașă a grafitului cuprins de flăcări a permis materialelor radioactive să fie proiectate la mare distanță în atmosferă. Acolo, izotopi volatili precum iod-131 și cesiu-137 au format aerosoli mortali. Înainte ca aceștia să poată fi spălați din atmosferă de ploaie, au fost purtați de vânt sub formă de nori radioactivi care au străbătut sute și chiar mii de kilometri. Metalele radioactive, cu puncte de fierbere chiar mai ridicate, au fost eliberate sub formă de particule de praf, care s-au depus în vecinătatea reactorului.
  
05:00
Incendiile au fost stinse. Reactorul numărul 3 a fost oprit.

02:13
A fost oprit și ultimul reactor, numărul 2. Pentru a diminua eliberarea produselor de fisiune și a înăbuși grafitul care încă mai ardea în miezul reactorului numărul 4, acesta a fost îngropat sub un strat de argilă, dolomit, bor, plumb, humă și nisip. Aproximativ 5.000 tone de asemenea materiale care absorb căldura și radiațiile au fost aruncate deasupra reactorului. În final, azotul a stins incendiul în care ardea grafitul. Datorită măsurilor luate pe scară mare pentru limitarea zonei afectate, eliberarea masivă de nuclide radioactive a fost în mare măsură oprită.


4.Boală și moarte

În vecinătatea imediată a Cernobîlului și în regiunile înconjurătoare, nivelul radiațiilor a fost măsurat la 1.000 milisievert la nivelul tiroidei populației din anumite zone și la 100 milisievert în altele. Mai mulți pacienți au prezentat chiar niveluri semnificativ mai ridicate.

Măsurile de prevenire a răspândirii radiațiilor nu au putut să împiedice înregistrarea unui nivel anual mediu de 5 milisievert în multe sate locale, chiar și ani de zile după acest accident, ceea ce înseamnă că anumite părți ale populației au fost expuse unor doze foarte mari de radiații, într-o perioadă foarte scurtă de timp - doze mai mari decât cantitățile acumulate în mod normal într-o viață de om.

La scară mondială, nivelul mediu anual de radiații acumulate de un adult în urma iradierii naturale este de 2,4 milisievert.

Conform unui raport emis de Agenția Internațională pentru Energie Atomică, 56 de persoane au murit ca urmare directă a exploziei reactorului de la Cernobîl. Cele aproximativ 4.000 persoane care au murit în regiune din cauza cancerelor provocate de radiații pot fi considerate victime pe termen lung.

Aceste cifre sunt susținute de examinarea medicală a sute de mii de persoane, care au fost direct sau indirect implicate în operațiunile care au urmărit să împiedice extinderea pe scară largă a efectelor accidentului nuclear. Organizații independente precum Greenpeace pretind că în operațiunile de salvare au fost implicate mult mai multe persoane decât au declarat sursele oficiale. Există rapoarte conform cărora până la 860.000 persoane ar fi fost aduse în regiunea dezastrului.

Aproximativ 4.000 persoane au fost identificate ca suferind de cancer tiroidian. Totuși, în cele mai multe cazuri, nu este vorba de un cancer fatal. Alte surse raportează că bolile nu au putut fi atribuite direct radiațiilor sau nu au putut fi clasificate în mod corespunzător.

Conform statisticilor oficiale ale Ucrainei din 2002 și proiecțiilor ulterioare, bazate pe aceste statistici, se estimează că au murit între 15.000 și 50.000 persoane. De asemenea, se pare că a crescut dramatic rata sinuciderilor.

În ucraineană, cuvântul "ciornobîl" înseamnă "pelin negru" (Artemisia vulgaris) și este sinonim cu termenul “polyn zvychajnyj” (pelinul comun). Termenul "peliniță" aparține aceluiași gen de plante, iar în ucraineană se traduce ca “polyn hirkyj” (pelin amar sau Artemisia absinthium).

Deși mulți contestă această conexiune, unii ucraineni au ajuns să considere că topirea reactorului de la Cernobîl, care în ucraineană este "Ciornobîl", este o confirmare a Revelațiilor 8, 10-11: "Și al treilea înger a trâmbițat, iar o stea mare a căzut din ceruri, arzând de parcă ar fi fost o lampă. A căzut peste a treia parte din râuri și peste fântânile cu apă. Numele stelei este Peliniță. A treia parte din ape s-au înecat în pelin. Și mulți oameni au murit din cauza apelor, pentru că s-au făcut amare."P>

Meniu principal
Cernobil
Web Page Maker, create your own web pages.