3.Joi 26 aprilie 1986: la miezul nopții începea o tură nouă la centrala nucleară de la Cernobîl și se continuau testele derulate la reactorul numărul 4.
O relatare minut cu minut a încercărilor disperate ale operatorilor de a finaliza în condiții de siguranță procedura testului derulat în reactorul numărul 4. Eforturile lor erau sortite eșecului, căci reactorul fusese conceput astfel încât nu permitea corecții de ultim minut, iar reactorul numărul 4 nu a fost închis la timp.
00:28
Când nivelul energiei a atins 500 MW, operatorii din tura următoare au trecut pe sistemul de reglare automată a energiei. Dar acest sistem era defect, ca urmare valoarea-țintă pentru regularizarea producției totale de energie a centralei nu a putut fi setată corect. Nivelul de energie al reactorului a scăzut neobișnuit de mult, până la 30 MW.
În acest tip de reactor, când nivelul energiei scade, concentrația de xenon-135 (un izotop) din miezul reactorului crește temporar. Xenon-135 este un absorbant de neutroni foarte eficient, ceea ce însemna că, pe măsură ce se producea prea mult xenon-135, reactorul se afla în mare pericol de a fi xe-contaminat.
Reactivitatea era și ea scăzută din cauza concentrației tot mai ridicate de xenon-135.
00:32
Ca răspuns la această situație, câteva dintre tijele de control au fost înlăturate, pentru a crește producția de energie a reactorului. Problema era că, în timp ce nivelul de xe-contaminare crescuse foarte mult, producția de energie nu a putut fi ridicată decât la aproximativ 200 MW, sau 7 la sută din nivelul nominal. Regulamentul stipula că reactorul nu mai putea fi operat în condiții de siguranță dacă nivelul energiei produse cobora sub 20 la sută, dar reactorul tot nu a fost închis. Operatorii au ignorat și faptul că nu existau suficiente tije de control în miezul reactorului. În mod incredibil, următoarea etapă a testului a fost inițiată, independent de aceste aspecte.
01:03
Principalele patru pompe de răcire, care acționau ca o modalitate de a consuma energia în timpul testului, au fost comutate la putere maximă. Cum producția de energie a reactorului era deja anormal de scăzută, iar fluxul de neutroni era, în consecință, scăzut, nivelul de contaminare a reactorului a crescut. În ciuda acțiunii de răcire extremă, asigurată de pompe, nivelul de reactivitatea continua să scadă. În încercarea de a stabiliza nivelul energiei produse, au fost înlăturate și alte tije de control. La momentul respectiv, încă ar mai fi fost posibil ca reactorul să fie salvat, printr-o închidere de urgență a acestuia, însă operatorii nu au făcut acest lucru.
01:15
În acest moment, reactorul devenise periculos de instabil. Chiar și modificări infime ale parametrilor devin problematice în cazul unui reactor instabil, iar consecințele pot fi dezastruoase. Pentru a se asigura că reactorul continuă să funcționeze, operatorii au ocolit sistemul automat de siguranță. Au fost ignorate mai multe semnale de avertizare.
01:23:35
În acest moment, directorul de tură a ordonat imediat inițierea procedurii pentru închiderea în regim de urgență a reactorului. Pentru acest tip de închidere, este necesar ca toate tijele de control să fie reintroduse în reactor. Unul dintre defectele cruciale ale reactoarelor de la Cernobîl era că blocurile de grafit din vârful tijelor creșteau temporar radioactivitatea, în timp ce tijele erau introduse în miezul reactorului. Grafitul este principalul agent de moderare al reactorului.
01:23:44
Tijele de control, în total 250, au fost reintroduse simultan în reactor. Această manevră a ridicat dramatic nivelul deja excesiv al activității neutronilor. Reactivitatea nucleară a atins în scurt timp un nivel la care chiar și numai neutronii imediați puteau declanșa reacția nucleară în lanț, fără a fi necesară prezența neutronilor întârziați (un fenomen numit "stare critică imediată"). În decurs de câteva milisecunde, energia produsă a urcat rapid la un nivel de câteva sute de ori mai mare decât valoarea nominală - un gen de creștere bruscă denumită în limbajul tehnic drept o "cursă totală a energiei nucleare".
Temperatura anormal de ridicată a deformat rapid canalele tijelor de control, împiedicându-le să mai intre complet în miezul reactorului, pentru a acționa ca niște agenți absorbanți eficienți. Topindu-se din cauza căldurii, elementele combustibile s-au descompus, eliberând mari cantități de hidrogen. Acesta, combinat cu oxigenul din aer, a alcătuit oxi-hidrogen sau gaz detonant. Gazul s-a aprins la numai câteva secunde după cursa nucleară completă, provocând o explozie de proporții.
Calota de etanșare a reactorului, care cântărea peste 1.000 tone, a fost spulberată, distrugând acoperișul clădirii în care se afla reactorul, care fusese special conceput pentru a proteja reactorul împotriva elementelor naturii. Cum miezul reactorului nu mai era închis etanș, grafitul din miezul său a început să ardă. În următoarele zece zile, 250 tone de grafit au fost consumate în incendiu - aproximativ 15 la sută din rezerva totală a centralei.
Au fost eliberate cantități mari de radiații. Temperatura uriașă a grafitului cuprins de flăcări a permis materialelor radioactive să fie proiectate la mare distanță în atmosferă. Acolo, izotopi volatili precum iod-131 și cesiu-137 au format aerosoli mortali. Înainte ca aceștia să poată fi spălați din atmosferă de ploaie, au fost purtați de vânt sub formă de nori radioactivi care au străbătut sute și chiar mii de kilometri. Metalele radioactive, cu puncte de fierbere chiar mai ridicate, au fost eliberate sub formă de particule de praf, care s-au depus în vecinătatea reactorului.
05:00
Incendiile au fost stinse. Reactorul numărul 3 a fost oprit.
02:13
A fost oprit și ultimul reactor, numărul 2. Pentru a diminua eliberarea produselor de fisiune și a înăbuși grafitul care încă mai ardea în miezul reactorului numărul 4, acesta a fost îngropat sub un strat de argilă, dolomit, bor, plumb, humă și nisip. Aproximativ 5.000 tone de asemenea materiale care absorb căldura și radiațiile au fost aruncate deasupra reactorului. În final, azotul a stins incendiul în care ardea grafitul. Datorită măsurilor luate pe scară mare pentru limitarea zonei afectate, eliberarea masivă de nuclide radioactive a fost în mare măsură oprită.
BluePink 
